ZĂPUȘALĂ (pl. -șeli) sf. 🌦 Zăduf, pîclă, căldură înnăbușitoare: aerul fierbe de ~ (VLAH.); aninii și fragii... și-au strîns și ei frunzele d’atîta ~ (LUNG.); nu știi tu oare că eu pot să las o ~ și o arșiță, de să fiarbă mațele din tine? (ISP.); în zăpașala după-amiezii, în văzduhul dogoritor, se roteau puncte de foc (SAD.) [zăpuși].