zaim sm [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. IV, 144/21 / Pl: ~i / E: tc zaim] (Tcî) 1 Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii militare. 2 (Îc) ~-bumbașir Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii polițienești. 3 Conac al zaimului (1) Si: timar² (1).