zbârlit, ~ă a [At: FM (1845), 215²/35 / S și: sb~ / V: zbur~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbârli] 1 (D. păr, pene, blană etc.) Care stă ridicat în dezordine Si: ciufulit (1), deranjat (1), neîngrijit, răsfirat² (1), umflat, vâlvoi, (pop) burzuluit (1), (îrg) străflocat, (reg) aricit (2), borz, borzoș, sperlă¹, sperlit, vâlvoiat, zbârlionțat (3), zbârloiat (1), zborșit² (1), (nob) zbârlog (1), (fam; dep) nețesălat. 2 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care are părul sau penele ridicate în dezordine Si: ciufulit (2), neîngrijit, răsfirat² (1), umflat, vâlvoi, (liv) hirsut (1), (îrg) străflocat, buhos, dupuros (1), sperlă¹, sperlaț, vâlvorat, zbârloiat (2), zbărlionțat (4), (nob) zbârlog (2), (fam; dep) nețesălat. 3 (Fig; d. oameni) Supărat². 4 (Fig; d. oameni) Morocănos. 5 (Fam; d. vreme) Care s-a înrăutățit.