ZIAFET ‼ ZAIFET (pl. -eturi) sn. Petrecere cu mîncare și băutură, cu lăutari, etc.: petreceau toată noaptea pe ziafet, pe bere și pe mîncare (I.-GH.); făcea în toți anii masă mare și ziafet în onoarea sfîntului Andrei, patronul său (FIL.); a scăpătat din pricina cheltuelilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi (CAR.); nu trecu mult, și boierul se afla la un ziafet cu mai mulți boieri (ISP.); Să ședem cu a noastre jupînese La cumîndări, zaifeturi ș’ospețe (BD.-DEL.); de trei luni acum de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) [tc. ziafet].