ZIDI (zidesc) vb. tr. 1 🏠 A face din piatră sau cărămidă zidurile unei case, a clădi, a construi: Antonie Ruset... dacă au venit în scaunul domniei, s’au apucat ~ și a lucra dumnezeeștile biserici (MUST.); în anul 6991 Ștefan-Vodă au început a zidire cetatea de la tîrgul Romanului, ce se chiamă Smeredova (GR.-UR.); cine pe lîngă drum zidește, mulți stăpîni dobîndește (ZNN.); Ⓕ: Poți ~ o lume ’ntreagă, poți s’o sfarîmi, ori-ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune (EMIN.) ¶ 2 🏠 A închide în zid: Meșterii rîdeau Și cu ea glumeau Și-apoi mi-o luau, Pe zid mi-o puneau, În zid o zideau (PAMF.) ¶ 3 Ⓕ A crea, a plăzmui: au zidit Dumnezeu pre om și l-au podobit cu tot feliul de înțelepciune (GAST.); își zidea în închipuire o altă lume mai frumoasă decît acea aievea (GN.) [vsl. zidati].