zvântare sf [At: BREZOIANU, A. 104/2 / S și: sv~ / Pl: ~tări / E: zvânta] 1 Uscare incompletă (de obicei la vânt sau la soare) Si: zvântat¹, (rar) zbiceală¹, (îvp) zbicire, (îvr) zbicit¹, (îvr) zbicitură. 2 Ștergere a lacrimilor. 3 (Rar) Zdrobire (3). 4 (Pop) Secătuire (a unor resurse materiale). 5-6 Aerisire (2-3). 7 (Îvr) Agitare a unor obiecte în bătaia vântului. 8 (Nob) Azvârlire în sus.