ZĂGAZ (pl. -azuri) sn. Stavilă, iezătură: făcuse... ~ strașnic la capătul văii... și în chipul ăsta opri cursul apei (R.-COD.); cîți răzeși avînd locuri în care se pot face eleștee cu ~uri vor vrea să facă eleșteu, să se așeze între dânșii pentru cheltuiala ce vor face (LEG.-CAR.); Fig.: potopul Hunilor, spărgându-se de ~urile Carpaților, învălue munții și curge ’nainte pe văile deschise (VLAH.) [comp. srb. zagatiti „a stăvili”].