❍ZĂHATĂ sf. 1 Mold. Bucov. Părete de nuiele învelit cu paie, ca adăpost contra vîntului (pentru vite): M’am dus la pădure și mi-am tăiat o nuia lungă, și-am venit acasă și mi-am făcut o ~ și-o poiată, și mi-a mai rămas o bucată, (SB.), ghicitoare despre „opincă” ¶ 2 Trans. Ulicioară: casa... era pe o ~ strîmtă (RET.) [rut. zahata].