ZĂPADĂ (pl. -pezi) sf. 🌦 Picături de apă înghețată care cad iarna din nori ca niște fulgi albi, formați din cristale hexagonale, omăt, nea: alb ca zăpada; spăla-mă-vei și mai vîrtos decît zăpada mă voiu albi (BIBL.); fulgerele din timpul iernii sînt semne de ~ apropiată (GOR.); F: Ea ’nlănțuește gîtu-i cu brațe de ~ (EMIN.); cade ~, ninge; se zice în spec. de zăpada așternută pe pămînt, pe cînd aceea care cade e numită „ninsoare” [vsl. *zapada (comp. zapadŭ „apus”) < zapadati „a cădea”; comp. rut. zapadna zymá, „iarnă cu multă zăpadă”].