ZĂVEASĂ, ZAVEASĂ (pl. -ese), ZĂVEAZĂ (pl. -eze), ZĂVEADĂ (pl. -ezi) sf. 1 ⛪ Perdea atîrnată în fața tîmplei din biserică ¶ 2 Perdea: Maximian ... au pus zaveasă polog pre denainte-și de au grăit de după zaveasă cu sfîntul (DOS.) ¶ 3 Țesătură ce atîrnă ca o perdea pe perete: pe la ferestre sînt atîrnate, drept perdele, ștergare în patru ițe, iar prin colțuri, cîte o zaveadă (LUNG.); păreții sînt acoperiți cu zaveze și acoperiți jur împrejur cu fel de fel de vase (SLV.) [vsl. zavěsa].