ÎMBRĂCARE. Subst. Îmbrăcare, îmbrăcat, înveșmîntat. Găteală, gătire, dichiseală (pop. și fam.), dichisire (pop. și fam.), ferchezuială (pop. și fam.), sclivisire, scliviseală (pop. și fam.). Îmbrăcăminte, țoale (pop.), rufărie, albituri, vestimentație, veșmînt, haină. Adj. Îmbrăcat, înveșmîntat. Înfofolit, cocolit (pop. și fam.), încotoșmănat, îmbodolit (reg.). Înțolit (fam.), îmbrăcat bine; gătit, dichisit (pop. și fam.), fercheș (pop. și fam.), ferchezuit (pop. și fam.), sclivisit (pop. și fam.), ghilosit (reg.). Vb. A se îmbrăca, a-și pune hainele, a se învește (înv. și reg.), a se înfofoli, a se încotoșmăna, a se îmbodoli (reg.). A se înțoli (fam.); a se găti, a se dichisi (pop. și fam.), a se ferchezui (pop. și fam.), a se sclivisi (pop. și fam.), a se ghilosi (reg.). A îmbrăca, a înveșmînta, a învește (înv. și reg.). A înfofoli, a cocoli (pop. și fam.), a încotoșmăna, a îmbodoli (reg.). A înțoli (fam.); a găti, a ferchezui (pop. și fam.). V. acoperămînt de cap, îmbrăcăminte, împodobire, încălțăminte, lux, modă.