dexonline

info

2 intrări

19 definiții

din care

explicative (11)
morfologice (4)
relaționale (4)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împelițare sf [At: M. COSTIN ap. GÂDEI / V: ~pie~ / Pl: ~țări / E: împelița] (Înv) Întrupare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPELIȚA vb. I v. împielița.

ÎMPIELIȚA, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelița vb. I] – În + peliță (=pieliță).

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ~țez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

împielița v vz împelița

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

împielițare sf vz împelițare

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielița vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPIELIȚA vb. I v. împelița.

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielița vb. I.

A SE ÎMPELIȚA mă ~ez intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!împielița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împielițez, 3 se împielițează; conj. prez. 1 sg. să mă împielițez, 3 să se împielițeze; imper. 2 sg. afirm. împielițează-te; ger. împielițându-mă

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!împelița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițează

împelița vb., ind. prez. 1 sg. împelițez, 3 sg. și pl. împelițează; part. împelițat

împelițez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPELIȚARE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.

împelițare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.

ÎMPELIȚA vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

Intrare: împelițare

împelițare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împelițare ‑mpelițare	împelițarea ‑mpelițarea
nominativ-acuzativ	plural	împelițări ‑mpelițări	împelițările ‑mpelițările
genitiv-dativ	singular	împelițări ‑mpelițări	împelițării ‑mpelițării
genitiv-dativ	plural	împelițări ‑mpelițări	împelițărilor ‑mpelițărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

împielițare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împielițare ‑mpielițare	împielițarea ‑mpielițarea
nominativ-acuzativ	plural	împielițări ‑mpielițări	împielițările ‑mpielițările
genitiv-dativ	singular	împielițări ‑mpielițări	împielițării ‑mpielițării
genitiv-dativ	plural	împielițări ‑mpielițări	împielițărilor ‑mpielițărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: împelița

împelița verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împelița ‑mpelița	împelițare ‑mpelițare	împelițat ‑mpelițat împelițatu‑ ‑mpelițatu‑	împelițând ‑mpelițând împelițându‑ ‑mpelițându‑	singular	plural
		(a) împelița ‑mpelița	împelițare ‑mpelițare	împelițat ‑mpelițat împelițatu‑ ‑mpelițatu‑	împelițând ‑mpelițând împelițându‑ ‑mpelițându‑	împelițează ‑mpelițează	împelițați ‑mpelițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împelițez ‑mpelițez	(să) împelițez ‑mpelițez	împelițam ‑mpelițam	împelițai ‑mpelițai	împelițasem ‑mpelițasem
	a II-a (tu)	împelițezi ‑mpelițezi	(să) împelițezi ‑mpelițezi	împelițai ‑mpelițai	împelițași ‑mpelițași	împelițaseși ‑mpelițaseși
	a III-a (el, ea)	împelițează ‑mpelițează	(să) împelițeze ‑mpelițeze	împelița ‑mpelița	împeliță ‑mpeliță	împelițase ‑mpelițase
plural	I (noi)	împelițăm ‑mpelițăm	(să) împelițăm ‑mpelițăm	împelițam ‑mpelițam	împelițarăm ‑mpelițarăm	împelițaserăm ‑mpelițaserăm împelițasem ‑mpelițasem
	a II-a (voi)	împelițați ‑mpelițați	(să) împelițați ‑mpelițați	împelițați ‑mpelițați	împelițarăți ‑mpelițarăți	împelițaserăți ‑mpelițaserăți împelițaseți ‑mpelițaseți
	a III-a (ei, ele)	împelițează ‑mpelițează	(să) împelițeze ‑mpelițeze	împelițau ‑mpelițau	împelițară ‑mpelițară	împelițaseră ‑mpelițaseră

împielița verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împielița ‑mpielița	împielițare ‑mpielițare	împielițat ‑mpielițat împielițatu‑ ‑mpielițatu‑	împielițând ‑mpielițând împielițându‑ ‑mpielițându‑	singular	plural
		(a) împielița ‑mpielița	împielițare ‑mpielițare	împielițat ‑mpielițat împielițatu‑ ‑mpielițatu‑	împielițând ‑mpielițând împielițându‑ ‑mpielițându‑	împielițează ‑mpielițează	împielițați ‑mpielițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împielițez ‑mpielițez	(să) împielițez ‑mpielițez	împielițam ‑mpielițam	împielițai ‑mpielițai	împielițasem ‑mpielițasem
	a II-a (tu)	împielițezi ‑mpielițezi	(să) împielițezi ‑mpielițezi	împielițai ‑mpielițai	împielițași ‑mpielițași	împielițaseși ‑mpielițaseși
	a III-a (el, ea)	împielițează ‑mpielițează	(să) împielițeze ‑mpielițeze	împielița ‑mpielița	împieliță ‑mpieliță	împielițase ‑mpielițase
plural	I (noi)	împielițăm ‑mpielițăm	(să) împielițăm ‑mpielițăm	împielițam ‑mpielițam	împielițarăm ‑mpielițarăm	împielițaserăm ‑mpielițaserăm împielițasem ‑mpielițasem
	a II-a (voi)	împielițați ‑mpielițați	(să) împielițați ‑mpielițați	împielițați ‑mpielițați	împielițarăți ‑mpielițarăți	împielițaserăți ‑mpielițaserăți împielițaseți ‑mpielițaseți
	a III-a (ei, ele)	împielițează ‑mpielițează	(să) împielițeze ‑mpielițeze	împielițau ‑mpielițau	împielițară ‑mpielițară	împielițaseră ‑mpielițaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

împelița, împelițezverb

1. învechit A se întrupa, a se încarna. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: incarna întruchipa întrupa
- format_quote O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. DLRLC

etimologie:

În + peliță (= pieliță). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.