ÎNDOPA (-dop) vb. tr. și refl. 1 A (-și) îndesa, a (și) umplea gura sau stomacul cu mîncare, a (se) îmbuiba, a (se) ghiftui: ne-a dat de mîncare tot ce avea, mai bun și ne-a îndopat bine (CRG.); am văzut un om... pe care îl îndopau alți doi oameni cu sucitorul (RET.); se zice și despre păsări, cînd li se bagă cu sila mîncare în cioc, spre a le îngrășa: jupîneasa îndopa o gîscă (RET.) ¶ 2 Ⓕ: du-te de-ți bate țiitoarele... pe care le ’ndopi cu pumnii de lire (CAR.); or fi știind ei ceva, căci nu doară de florile mărului se îndopă cu învățătură (ISP.) [d o p].