ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, mirositor. Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367.