2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

înverigat, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: ~reg~ / Pl: ~ați, ~e / E: înveriga] 1 (D. o ușă) închis cu lacătul. 2 (D. obiecte) Strâns într-o verigă. 3 (D. persoane) Pus în cătușe. 4 (Pex) Legat în lanțuri. 5 (D. o cetate) Asediat. 6 (D. fapte) Înlănțuit logic.

înveregat, ~ă a vz înverigat

înveriga [At: PANN, P. V. I, 141/28 / Pzi: înverig și ~ghez / E: în- + verigă] 1 vt A închide cu lacătul o ușă. 2 vt A strânge într-o verigă. 3 vt A pune pe cineva în cătușe. 4 vt (Pex) A lega pe cineva în lanțuri. 5 vt A asedia o cetate. 6 vr (Fig; rar; d. fapte, evenimente) A se înlănțui logic prin relații cauzale.

ÎNVERIGA, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa într-o verigă, într-un belciug; (cu privire la uși) a zăvorî. Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144. Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141.

ÎNVERIGA, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din în- + verigă.

A ÎNVERIGA înverig tranz. rar A prinde cu verigi. /în + verigă

înverigà v. a lega în verige de fier: a înveriga o roată.

înveríg, a v. tr. (d. verigă). Rar. Zăvorăsc. V. refl. Mă zăvorăsc, mă încuĭ în casă.

Ortografice DOOM

înveriga vb., ind. prez. 1 sg. înverig, 3 sg. și pl. înverigă; conj. prez. 3 sg. și pl. înverige

înverig, -gat prt.

Sinonime

ÎNVERIGA vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

înveriga vb. v. ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA.

Regionalisme / arhaisme

înverigat, înverigată, adj. (înv.) 1. legat, strâns, pus în verigi. 2. înconjurat, împresurat, asediat.

înveriga, înverig, vb. I (înv.) 1. (despre obiecte) a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă (roata, fluierul). 2. (despre oameni) a pune, a lega în verigi (în lanțuri). 3. a înconjura, a asedia o cetate.

Intrare: înverigat
înverigat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatul
  • înverigatu‑
  • ‑nverigatul
  • ‑nverigatu‑
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigata
  • ‑nverigata
plural
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigații
  • ‑nverigații
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatele
  • ‑nverigatele
genitiv-dativ singular
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatului
  • ‑nverigatului
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatei
  • ‑nverigatei
plural
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigaților
  • ‑nverigaților
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatelor
  • ‑nverigatelor
vocativ singular
plural
înveregat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înveriga
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigare
  • ‑nverigare
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatu‑
  • ‑nverigatu‑
  • înverigând
  • ‑nverigând
  • înverigându‑
  • ‑nverigându‑
singular plural
  • înveri
  • ‑nveri
  • înverigați
  • ‑nverigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverig
  • ‑nverig
(să)
  • înverig
  • ‑nverig
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (tu)
  • înverigi
  • ‑nverigi
(să)
  • înverigi
  • ‑nverigi
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigași
  • ‑nverigași
  • înverigaseși
  • ‑nverigaseși
a III-a (el, ea)
  • înveri
  • ‑nveri
(să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigă
  • ‑nverigă
  • înverigase
  • ‑nverigase
plural I (noi)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
(să)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigarăm
  • ‑nverigarăm
  • înverigaserăm
  • ‑nverigaserăm
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (voi)
  • înverigați
  • ‑nverigați
(să)
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigarăți
  • ‑nverigarăți
  • înverigaserăți
  • ‑nverigaserăți
  • înverigaseți
  • ‑nverigaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveri
  • ‑nveri
(să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înverigau
  • ‑nverigau
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigaseră
  • ‑nverigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveriga, înverigverb

  • 1. rar A fixa într-o verigă, într-un belciug. DLRLC
    • format_quote Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144. DLRLC
    • diferențiere A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. DLRM
    • 1.1. Cu privire la uși: zăvorî. DLRLC
      sinonime: zăvorî
      • format_quote Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141. DLRLC
etimologie:
  • în- + verigă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.