șalắu, șalăi, s.m. (reg.; înv.) Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi, 1925: 261). – Din pol. szalawa (Candrea, după DER; DEX); din pol. szalag (MDA).