șinór, șinoruri, (șinur, șânor, jinor), s.n. (reg.) 1. Șnur, panglică, sfoară, șiret; „fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop, 1984). 2. (în expr.) Șânor cu aprindere = fitil. ■ (top.) Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu, 1973). – Din magh. zsinór (DEX), magh. sinór (MDA).