25 de definiții pentru ștafetă
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.
ștafetă sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 269 / V: (rar) st~, (îvr) eștafet (Pl: -uri) sn, stafet (Pl: ~eți) sm / Pl: ~te / E: ger Stafette, it staffetta, fr estafette] 1 (Înv) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: (îvr) ștafetar (1). 2 Mesaj urgent (dus de un curier special). 3 (Pex) Veste. 4 (Fam; irn) Ștafetar (2). 5 (Fam; irn) Bârfă. 6 (Pfm; îlv) A umbla cu ~ta sau a duce ~ta A bârfi (3). 7 (Spc) Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. 8 (Spc) Manifestare sportivă la care participă mai multe echipe, fiecare dintre ele având de parcurs câte o etapă, pentru a-și transmite succesiv câte un obiect simbolic, care trebuie depus la punctul final. 9 (Spc) Sportiv care participă la o ștafetă (7-8). 10 (Spc) Obiect convențional sau simbolic pe care sportivii și-l transmit succesiv într-o ștafetă (7-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Curier special (de obicei călăreț) care duce scrisori, ordine sau mesaje urgente. V. curier. Ștafeta lui Duca se grăbește, pe drumul cel mai bun, la capuchehaia țarigrădeană a Moldovei, ca să-l puie în cunoștință că vine un sol franțuz la Poartă. SADOVEANU, Z. C. 176. Trimisese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Se apropiase să afle ce-a spus ștafeta. REBREANU, R. II 83. Îndată porniră ștafetele pe la boierii din țară. NEGRUZZI, S. I 160. 2. Mesaj, veste sau comunicare urgentă dusă de un curier special. Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, N. III 30. Într-o seară... iată-i sosește o ștafetă. CARAGIALE, O. III 91. Îți aduc o ștafetă de la Ipsilant. FILIMON, la TDRG. ◊ Expr. A umbla (sau a da goană) cu ștafeta = a umbla cu vorba, a purta vorbe; a bîrfi, a cleveti. Nu mai am teama că ai să dai goană cu ștafeta. C. PETRESCU, A. R. 36. 3. Concurs de echipe (la alergare, schi sau înot), pe diferite distanțe, în care la fiecare etapă a parcursului se schimbă concurentul fiecărei echipe, după ce a transmis tovarășului următor un obiect convențional (baston, mesaj etc.), care trebuie dus la punctul final. În uralele mulțimii, care îi aruncă flori în cale, ultimul schimb al ștafetei parcurge pista și se oprește în fața tribunei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. ♦ Obiect convențional (baston, mesaj etc.) transmis într-o competiție sportivă. Purtată de mii și mii de brațe tinerești, după ce a străbătut, timp de aproape două luni, munți și fluvii, țări, nenumărate orașe și sate, Ștafeta internațională a păcii a ajuns pe marele stadion al înfrățirii tineretului lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. 4. Persoană care ia parte la competiții de alergare ca înlocuitor într-un șir de transmițători ai unui mesaj sau ai unui semn simbolic. – Variantă: stafetă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAFETĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAFETĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTAFETĂ ~e f. 1) înv. v. ȘTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanți, care transmit coechipierului următor un obiect convențional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafétte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștafetă (stafetă) f. curier special. [Nemț. STAFFETTE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștafétă, -etár, V. st-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stafet sf vz ștafetă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stafetă sf vz ștafetă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAFETĂ s. f. v. ștafetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*stafétă[1] f., pl. e (fr. estafeite, d. it. staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de șa, adică „curier călare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obișnuința de a bîrfi: baba a și sosit cu ștafeta. – Pop. ștafetă (după germ.).
- În original: stafátă, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștafetă s. f., g.-d. art. ștafetei; pl. ștafete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștafetă s. f., g.-d. art. ștafetei; pl. ștafete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștafetă s. f., pl. ștafete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștafetă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ștafetă, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTAFETĂ s. v. știre, veste.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAFETĂ s. curier, mesager, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o ~ călare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAFETĂ s. curier, mesager, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o ~ călare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștafetă s. v. ȘTIRE. VESTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ștafetă (-te), s. f. – 1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ștafetar, s. m. (rar, mesager).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a duce poșta / ștafeta expr. 1. a bârfi. 2. a se ține de intrigi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a umbla cu ștafeta expr. a purta vorba, a bârfi, a cleveti.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștafetă, ștafetesubstantiv feminin
- 1. Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Ștafeta lui Duca se grăbește, pe drumul cel mai bun, la capuchehaia țarigrădeană a Moldovei, ca să-l puie în cunoștință că vine un sol franțuz la Poartă. SADOVEANU, Z. C. 176. DLRLC
- Trimisese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. DLRLC
- Se apropiase să afle ce-a spus ștafeta. REBREANU, R. II 83. DLRLC
- Îndată porniră ștafetele pe la boierii din țară. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
-
-
- Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, N. III 30. DLRLC
- Într-o seară... iată-i sosește o ștafetă. CARAGIALE, O. III 91. DLRLC
- Îți aduc o ștafetă de la Ipsilant. FILIMON, la TDRG. DLRLC
- A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu mai am teama că ai să dai goană cu ștafeta. C. PETRESCU, A. R. 36. DLRLC
-
-
- 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În uralele mulțimii, care îi aruncă flori în cale, ultimul schimb al ștafetei parcurge pista și se oprește în fața tribunei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. DLRLC
- 3.1. Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Purtată de mii și mii de brațe tinerești, după ce a străbătut, timp de aproape două luni, munți și fluvii, țări, nenumărate orașe și sate, Ștafeta internațională a păcii a ajuns pe marele stadion al înfrățirii tineretului lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. DLRLC
-
-
-
- 4. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. NODEX
- A prelua ștafeta. NODEX
-
etimologie:
- staffetta DEX '09 DEX '98 DN
- Stafette DEX '09 DEX '98 DN