ȚEAPĂN, ȚAPĂN adj. 1 Care nu se încovoaie, care nu se poate mlădia, vîrtos, tare: copacii... își întindeau crengile țepene... în aerul pîclos și greu al toamnei (VLAH.) ¶ 2 Sdravăn, puternic, vînjos, viguros, robust: băiatul, țeapăn, a trîntit slujitorii și egumenii și a scăpat (I.-GH.); (boul) a răzbit el alții mai mari și mai țapeni (R.-COD.); boierii Moldovei pe aceea vreme erau mai țapeni, mai putincioși (NEC.) ¶ 3 Solid, trainic, rezistent: ziduri țepene ¶ 4 F Strașnic, grozav de tare, cum se cade: i-a tras o palmă țeapănă; a mîncat o bătaie țeapănă; am auzit azi pe stăpînul viei că are să puie... să-i dea o săpătură țapănă, căci prea s’a înțelenit pămîntul (ISP.) ¶ 5 Nemișcat, lipsit de viață: trupu-i era țeapăn [vsl. cěpěnŭ].