ȚELINĂ¹, ȚĂLINĂ (pl. -ini) sf. 🚜 Pămînt ce nu s’a lucrat încă sau care s’a lăsat mulți ani nearat: țelină și mărăcini va fi tot pămîntul (BIBL.); Ștefan ar fi înjugat pe Poloni la plug și, arînd cu ei o țălină din preajma Cosminului, ar fi semănat ghindă (VLAH.) [bg. cělina, srb. cjelina].