ȚEPOS, ❍ȚĂPOS adj. Înțepător, plin de țepi, ghimpos: vrejurile de dovleci se încolăciseră unul peste altul, acoperind gardurile cu foi țepoase (DLVR.); spițerul, un Neamț boțit la față, cu mustățile țăpoase, pline de tabac (GN.); îi dete să mai îmbrace niște haine urîte din piele țepoasă de ariciu (MERA).