ȚESE (țes; pf. țesui; part. țesut) vb. tr. 1 ⛓ A face pînză, stofă, etc. împletind firele la războiu: De s’ar țese pînza’n baltă, Fără iță, fără spată, Fără leac de suveicuță, Ar țese și-a mea drăguță (IK.-BRS.); unii țes la pînză și alții o poartă (ZNN.) ¶ 2 fig. A urzi, a unelti: ~ intrigi [lat. tĕxĕre].