Definiția cu ID-ul 829932:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. (Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.