Definiția cu ID-ul 937659:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee cu flori roz, dispuse în umbelă; crește prin pajiști puternic însorite și se întrebuințează ca plantă medicinală, extrăgîndu-se din ea un surogat al chininei (Erythraea Centaurium); potroacă. Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: centaură s. f.