ȚÎȘNIRE, țîșniri, s. f. Acțiunea de a țîșni; apariție, săritură bruscă. Îl interesa și îl amuza țîșnirea neîntreruptă a șobolanilor de cîmp, care le tăiau necontenit calea. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ Fig. Izbucnire, răbufnire neașteptată, explozie (3). Fără voia mea, cu aceeași gratuitate cu care mă pregăteam de țîșnire, mă trezesc zîmbind admirativ. CAMIL PETRESCU, P. 64.