țăcăneală sf [At: CARAGIALE, O. II, 323 / Pl: ~eli / E: țăcăni + -eală] 1 Zgomot scurt, ritmic Si: țăcănire (1), țăcănit¹ (1), țăcănitură, (reg) țocăneală. 2 (Îlav) La (sau în, pe) ~ Cu pas sau cu mers ritmic 3 (Îal) La pas. 4 (Fig) Cicăleală. 5 (Reg) Mărunțirea unui teren arat, în vederea cultivării Si: țăcănire (3). 6 (Fig; fam) Tulburare a sănătății mintale Si: (fam) sminteală, (fam) țăcănire (4), (fam) țicneală (1).