țărcălám, țărcălamuri, (țârcălam, țârcular), s.n. (reg.) 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30 m și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn: „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu, 2006: 126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul. ■ Exclusiv în Maram., Sătmar și Trans. de Nord (ALR, s.n.; vol. II, h. 564). – Din magh. cirkalom „compas” (Scriban, DEX, MDA).