ȚĂRUȘ, ❍ȚERUȘ sm. și ‼ (pl. -ușe) sn. Bucată de lemn scurtă și ascuțită care se înfige sau se bate în pămînt (🖼 5120): pămîntul geme cînd bat țărușii corturilor (VLAH.); pre la conace era grijit tot ce trebuia, pîne, orz... lemne, iarbă, țăruși (MUST.); începu... a bate la țărușe și în lung și în larg (ISP.); împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite (EMIN.).