împărțit¹ sn [At: CORESI, PS. 411 / Pl: ~uri / E: împărți] 1-2 Împărțire (1-2). 3 (Jur; înv) Divorț. 4-14 Împărțire (4-14). 15 (Pex) Distribuire. 16 Răspândire. 17 (Pop) Risipă. 18 (Rar) Clasificare. 19-21 împărțire (19-21).

împărțit², ~ă a [At: VARLAAM, C. 299 / Pl: ~iți, ~e / E: împărți] 1 (Înv) Separat. 2 (Jur; înv) Divorțat. 3 (Înv; d. o femeie) Părăsit. 4 (Înv; d. nuntă) Anulat. 5 (Înv) Îndepărtat de cineva. 6 (Înv) Scos dintr-o mulțime Si: izolat. 7 Desfăcut în părți. 8-9 (Jur; înv; d. avere) Divizat în două sau mai multe părți și distribuit (creditorilor sau) moștenitorilor. 10 (Jur; înv; d. un copil) Eliberat de sub tutela părintească. 11 (Rar) Clasificat. 12 (Mat; îoc înmulțit) Divizat. 13 (Tip; d. litere) Așezat, după tipărire, la locul respectiv în casă (38). 14 Distribuit. 15 Împrăștiat. 16 Împărtășit. 17 Transmis cuiva. 18 (Pop) Predestinat.

ÎMPĂRȚIT, -Ă, împărțiți, -te, adj. 1. Divizat, separat în părți. Humulești... sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin totdeauna: Vatra Satului, Delenii și Bejenii. CREANGĂ, A. 1. ◊ Fig. Mama stătea între voi, cu gînduri împărțite, negăsind în ea hotărîrea de-a trece nici de partea îndărătniciei tale, nici de partea împotrivirii tatălui tău. PAS, Z. I 252. 2. Răspîndit, împrăștiat, risipit. Congresul de la Moscova va folosi nu numai scriitorilor sovietici, ci tuturor acelor scriitori împărțiți prin lume, care pot să-și dea seamă de imensele posibilități de creație ale literaturii revoluționare. SAHIA, U.R.S.S. 173.

împărțit n., pl. urĭ. Aritm. Dividend, număru care trebuĭe să fie (saŭ e) împărțit la operațiunea împărțiriĭ.

ÎMPĂRȚIT adj. divizat, fracționat, fragmentat, segmentat. (Un tot ~.)

ÎMPĂRȚIT adj. v. despărțit, divorțat.

ÎMPĂRȚIT adj. divizat, fracționat, fragmentat, segmentat. (Un tot ~.)

împărțit adj. v. DESPĂRȚIT. DIVORȚAT.