încăpățânat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 111 / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~ați, ~e / E: încăpățâna] (D. oameni) 1 Care persistă într-o (atitudine sau) idee, dovedind inflexibilitate Si: (pop) îndărătnic. 2 Ambițios. 3 Tenace.

încăpățânat a. și m. care ține cu stăruință la ceva. [Lit. om cu căpățâna sau cu capul mare, de unde ideea de îndărătnic].

încăpăținat, ~ă a vz încăpățânat

ÎNCĂPĂȚINAT, -Ă adj. v. încăpățînat.

ÎNCĂPĂȚÎNAT, -Ă, încăpățînați, -te, adj. Care ține morțiș, care stăruie cu îndîrjire să facă ceva, care persistă într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnic. Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77. Toată lumea ți se închide într-o amuțire încăpățînată, răutăcioasă și ingrată. DELAVRANCEA, S. 111. ◊ Fig. În ochii șoferului sclipea un început de rîs încăpățînat. GALAN, B. I 22. Vîntul suflă încăpățînat. SAHIA, N. 94. – Variantă: încăpăținat, -ă adj.

încăpățînát, -ă adj. Îndărătnic, înțestat, obstinat, care ține excesiv la ideile, la voința luĭ.

ÎNCĂPĂȚÂNAT adj. 1. îndărătnic, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățânos, căpos. (Ce om ~, nu vrea să...) 2. ambițios, îndărătnic, îndârjit, perseverent, stăruitor. (S-a dovedit foarte ~ în atingerea obiectivului.)

ÎNCĂPĂȚÎNAT adj. 1. îndărătnic, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. ambițios, îndărătnic, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (S-a dovedit foarte ~ în atingerea obiectivului.)