16 definiții pentru încătușa
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- synonyms (2)
- antonyms (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂTUȘA, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.
ÎNCĂTUȘA, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încătușa vt [At: ISPIRESCU, I. 88 / Pzi: ~șez / E: în- + cătușă] 1-2 A lega pe cineva (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (Fig; d. preocupări, sentimente etc.) A acapara. 4-5 (D. persoane; șfg) A lipsi de libertate (spirituală).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂTUȘA, încătușez, vb. I. Tranz. A pune (cuiva) cătușe; p. ext. a lega (pe cineva) cu lanțuri. Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Fig. Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări etc.) A pune stăpînire (pe cineva). Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. – Variante; cătușa vb. I, cătuși (SBIERA, P. 236) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCĂTUȘA ~ez tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătușe. 2) fig. (sentimente, stări sufletești etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ inițiative. /în + cătușă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încătușà v. 1. a pune în câtuși; 2. fig. a ținea strâns.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătușa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: cătușă] A pune în cătușe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTUȘA vb. I v. încătușa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTUȘI vb. IV v. încătușa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încătușéz v. tr. Pun cătușĭ, leg în cătușĭ, înlănțuĭesc, incatenez. Fig. A încătușa libertatea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încătușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încătușez, 3 încătușează, 1 pl. încătușăm; conj. prez. 1 sg. să încătușez, 3 să încătușeze; ger. încătușând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încătușa (a ~) vb., ind. prez. 3 încătușează, 1 pl. încătușăm; conj. prez. 3 să încătușeze; ger. încătușând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încătușa vb., ind. prez. 1 sg. încătușez, 1 pl. încătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încătușeze; ger. încătușând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încătușa (ind. prez. 3 sg. și pl. încătușează, 1 pl. încătușăm, ger. încătușînd)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
ÎNCĂTUȘA vb. a fereca, a înlănțui, a lega. (A ~ un arestat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂTUȘA vb. a fereca, a înlănțui, a lega. (A ~ un arestat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonyms dictionaries
Antonyms and opposite meaning words.
A încătușa ≠ a descătușa, a dezlănțui
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT202) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
încătușa, încătușezverb
- 1. A pune cuiva cătușe. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: descătușa
- 1.1. A lega pe cineva cu lanțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. DLRLC
- Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880. DLRLC
-
- 1.2. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + cătușă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.