8 definiții pentru încolăceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCOLĂCEALĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
ÎNCOLĂCEALĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încolăceală sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: încolăci + -eală] (Îrg) 1-5 Încolăcire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOLĂCEALĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încolăceală s. f., g.-d. art. încolăcelii; pl. încolăceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încolăceală s. f., g.-d. art. încolăcelii; pl. încolăceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încolăceală s. f., g.-d. art. încolăcelii; pl. încolăceli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCOLĂCEALĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încolăceală s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încolăceală, încolăcelisubstantiv feminin
- 1. Răsucire, sucire, încolăcire, înfășurare, învălătucire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsucire sucire încolăcire înfășurare învălătucire
etimologie:
- Încolăci + -eală. DEX '98 DEX '09