opțiuni
  • info

10 definiții pentru încurajare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

încurajare sf [At: PANN, E. II 73/4 / V: (înv) ~corăj~ / Pl: ~jări / E: încuraja] 1 Îmbărbătare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protecție.

ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.

ÎNCURAJARE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURAJARE s. v. consolare.

ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

Încurajare ≠ descurajare

Intrare: încurajare
încurajare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurajare
  • ‑ncurajare
  • încurajarea
  • ‑ncurajarea
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajările
  • ‑ncurajările
genitiv-dativ singular
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajării
  • ‑ncurajării
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajărilor
  • ‑ncurajărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încurajare, încurajărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: consolare sprijinire stimulare îmbărbătare însuflețire antonime: descurajare
    • format_quote În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. DLRLC
    • format_quote Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. DLRLC
    • format_quote Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
etimologie:
  • vezi încuraja DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.