opțiuni
  • info

13 definiții pentru îndurător

din care

Explicative DEX

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. (Înv.) 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.

îndurător, ~oare a [At: CORESI, EV. 363/18 / Pl: ~i, ~oare / E: îndura + -ător] 1 Care se arată milos, bun, binevoitor. 2 (Înv) Duios. 3 (Înv) Răbdător.

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. Vezi că și el era drept, îndurător și viteaz. ISPIRESCU, L. 111. 2. Care suportă suferințele; răbdător. Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550.

ÎNDURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care îndură; care rabdă cu tărie; răbdător. 2) Care se îndură; caracterizat prin milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altuia; milos; milostiv; cruțător. /a îndura + suf. ~ător

îndurător a. care (se) îndură, milostiv.

îndurătór, -oáre adj. Care se îndură, milostiv, clement.

Ortografice DOOM

îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

îndurător adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

Enciclopedice

„Îndurătoarea” v. Maica Domnului.

Sinonime

ÎNDURĂTOR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răbdător.

ÎNDURĂTOR adj. 1. iertător, indulgent, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) 2. (BIS.) bun, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (O divinitate ~.) 3. răbdător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.)

Intrare: îndurător
îndurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurător
  • ‑ndurător
  • îndurătorul
  • îndurătoru‑
  • ‑ndurătorul
  • ‑ndurătoru‑
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarea
  • ‑ndurătoarea
plural
  • îndurători
  • ‑ndurători
  • îndurătorii
  • ‑ndurătorii
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarele
  • ‑ndurătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndurător
  • ‑ndurător
  • îndurătorului
  • ‑ndurătorului
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarei
  • ‑ndurătoarei
plural
  • îndurători
  • ‑ndurători
  • îndurătorilor
  • ‑ndurătorilor
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarelor
  • ‑ndurătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndurător, îndurătoareadjectiv

învechit
  • 1. Plin de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bun cruțător iertător milos milostiv
    • format_quote Vezi că și el era drept, îndurător și viteaz. ISPIRESCU, L. 111. DLRLC
  • 2. Care suportă cu răbdare suferințele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răbdător
    • format_quote Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. DLRLC
etimologie:
  • Îndura + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.