opțiuni
  • info

10 definiții pentru înghiontire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIONTIRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldire s. f.] – V. înghionti.

ÎNGHIONTIRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldire s. f.] – V. înghionti.

înghiontire sf [At: DA ms / V: ~oldi / Pl: ~ri / E: înghionti] Lovire cu cotul sau cu pumnul Si: înghionteală, înghiontit1.

ÎNGHIONTIRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei.

ÎNGHIOLDIRE s. f. v. înghiontire.

ÎNGHIOLDIRE s. f. v. înghiontire.

înghioldire sf vz înghiontire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri

înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri

înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGHIONTIRE s. v. îmbrâncire.

ÎNGHIONTIRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

Intrare: înghiontire
înghiontire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghiontire
  • ‑nghiontire
  • înghiontirea
  • ‑nghiontirea
plural
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirile
  • ‑nghiontirile
genitiv-dativ singular
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirii
  • ‑nghiontirii
plural
  • înghiontiri
  • ‑nghiontiri
  • înghiontirilor
  • ‑nghiontirilor
vocativ singular —
plural —
înghioldire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldirea
  • ‑nghioldirea
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirile
  • ‑nghioldirile
genitiv-dativ singular
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirii
  • ‑nghioldirii
plural
  • înghioldiri
  • ‑nghioldiri
  • înghioldirilor
  • ‑nghioldirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghiontire, înghiontirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înghionti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.