8 definiții pentru înmiresmat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmiresmat, ~ă a [At: LESNEA, RE. 118 / V: (înv) ~ezm~, (rar) ~ezmit / Pl: ~ați, ~e / E: înmiresma] Mirositor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, mirositor. Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMIRESMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândește mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmirezmat, ~ă a vz înmiresmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmirezmit, ~ă a vz înmiresmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înmiresmat, înmiresmatăadjectiv
- 1. Care produce sau conține o mireasmă; frumos mirositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. DLRLC
- Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367. DLRLC
-
etimologie:
- înmiresma DEX '09 DEX '98