înmuiere sf [At: DEX / P: ~mu-ie~ / Pl: ~ri / E: înmuia] 1 Introducere într-un lichid. 2 (Reg; rar) Împodobire cu cusături, cu broderii de mătase. 3 Înlăcrimare a ochilor. 4 Topire prin încălzire. 5 Dizolvare cu ajutorul unui lichid. 6 (Fig) Liniștire a unei persoane. 7 Îmblânzire a gerului.

ÎNMUIERE, înmuieri, s. f. (În concurență cu muiere²) Acțiunea de a (se) înmuia și rezultatul ei.

înmuiere s. f., g.-d. art. înmuierii; pl. înmuieri

înmuiere s. f., g.-d. art. înmuierii; pl. înmuieri

înmuiere s. f., g.-d. art. înmuierii; pl. înmuieri

ÎNMUIERE s. muiere.

ÎNMUIERE s. muiere.

ÎNMUIERE s. f. (< înmuia < în + muia, cf. lat. *molliare): articulare a unei consoane prin mărirea zonei de contact dintre limbă și palat, astfel încât să se obțină o consoană cu un timbru palatal caracteristic, care amintește de i. Î. este un aspect al asimilării consoanelor de către elementul vocalic prepalatal i, ca în exemplele b’ în crab’ (scris: crabi), m’ în pom’ (scris: pomi), p’ în crap’ (scris: crapi) etc.