11 definiții pentru înmurgi
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Pop.) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.
înmurgi vru [At: GORJAN, H. II, 126 / Pzi: 3 ~rgește / E; în- + amurg] (Îvr) A se însera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Rar) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. A amurgi, a însera. Se puseră și-și petrecură pînă înmurgi bine. RETEGANUL, P. II 56. ◊ Refl. Pînă să plece, se cam înmurgise. ISPIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înmurgésc, V. amurgesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înmurgi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 sg. să înmurgească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înmurgi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 să înmurgească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmurgi vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmurgească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNMURGI vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmurgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
înmurgiverb
-
- Se puseră și-și petrecură pînă înmurgi bine. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
- Pînă să plece, se cam înmurgise. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
- Pe înmurgite = în amurg. DEX '09 DEX '98
-
- comentariu Formă flexionară: înmurgite. dexonline
etimologie:
- în amurg DEX '09 DEX '98