10 definiții pentru însuflețire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.
ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
însuflețire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: însufleți] 1 (Înv) înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 (Șfg) Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însuflețire s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSUFLEȚIRE s. 1. animare, înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. v. vivacitate. 3. v. animație. 4. v. entuziasm. 5. v. patos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSUFLEȚIRE s. 1. înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. vioiciune, vivacitate. (~ tempoului unei compoziții muzicale.) 3. animație, antren, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 4. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 5. avînt, patos, vervă. (~ stilului său.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-su-fle-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
însuflețire, însuflețirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. DLRLC
- Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
- Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. DLRLC
- A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. DLRLC
-
- Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52. DLRLC
-
-
etimologie:
- însufleți DEX '09 DEX '98