opțiuni
  • info

14 definiții pentru întemnița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.

întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ~țez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.

A ÎNTEMNIȚA ~ez tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță

întemnițà v. a arunca în temniță.

întemnicia v vz întemnița

TEMNIȚA vb. I. v. întemnița.

întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întemnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 întemnițează; conj. prez. 1 sg. să întemnițez, 3 să întemnițeze

întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițează

întemnița vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 sg. și pl. întemnițează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTEMNIȚA vb. v. aresta.

ÎNTEMNIȚA vb. (JUR.) a aresta, a deține, a închide, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ pînă după proces.)

Intrare: întemnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițare
  • ‑ntemnițare
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatu‑
  • ‑ntemnițatu‑
  • întemnițând
  • ‑ntemnițând
  • întemnițându‑
  • ‑ntemnițându‑
 singular plural
  • întemnițează
  • ‑ntemnițează
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
 (să)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (tu)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
 (să)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițași
  • ‑ntemnițași
  • întemnițaseși
  • ‑ntemnițaseși
a III-a (el, ea)
  • întemnițează
  • ‑ntemnițează
 (să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemniță
  • ‑ntemniță
  • întemnițase
  • ‑ntemnițase
plural I (noi)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
 (să)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițarăm
  • ‑ntemnițarăm
  • întemnițaserăm
  • ‑ntemnițaserăm
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (voi)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
 (să)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițarăți
  • ‑ntemnițarăți
  • întemnițaserăți
  • ‑ntemnițaserăți
  • întemnițaseți
  • ‑ntemnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemnițează
  • ‑ntemnițează
 (să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnițau
  • ‑ntemnițau
  • întemnițară
  • ‑ntemnițară
  • întemnițaseră
  • ‑ntemnițaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
 singular plural
  • temnițează
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
 (să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
 (să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițează
 (să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
 (să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
 (să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițează
 (să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnițară
  • temnițaseră
întemnicia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întemnița, întemnițezverb

  • 1. A băga pe cineva în temniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aresta
    • format_quote Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. DLRLC
    • format_quote figurat Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150. DLRLC
etimologie:
  • În + temniță DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.