14 definiții pentru învățat (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂȚAT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.
ÎNVĂȚAT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învățat2, ~ă [At: CORESI, EV. 14/1 / Pl: ~ați, ~e / E: învăța] 1 a Obișnuit cu ceva. 2 a Căruia i s-au transmis (sistematic) cunoștințe într-un anumit domeniu. 3 a Care a fost inițiat într-o meserie, artă, știință etc. 4 a (D. un animal) Dresat. 5 a Sfătuit. 6 a Care a ajuns prin muncă sistematică să cunoască o meserie, știință, limbă străină etc. 7 a (D. texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 8 a Care a deprins o învățătură din ceva. 9 a Care a dobândit experiență. 10 a Care a fost făcut să se cumințească. 11 a (Înv) Făcut să înțeleagă preceptele unei religii, credințe etc. 12 a (Înv) Convertit la creștinism. 13 a Inițiat în religia creștină. 14 a Propovăduit. 15 a (D. textele religioase) Explicat. 16 a Determinat să facă ceva. 17 a Care știe multă carte Si: doct, instruit, erudit, savant. 18 sm Savant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚAT, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; care posedă cunoștințe profunde; instruit, erudit, savant, doct, cultivat, cult; p. ext. priceput. A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102. Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12. Era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245. ♦ (Substantivat) Savant. Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Studiat și reținut în memorie. Un rol învățat. 3. Deprins, dedat, obișnuit (cu ceva). Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. 4. (Despre animale) Care poate fi utilizat la anumite treburi; dresat, domesticit, îmblînzit. S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂȚAT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A ÎNVĂȚA și A SE ÎNVĂȚA. 2) Care este specializat în cercetări științifice având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; savant. /v. a învăța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învățat a. 1. deprins (mai ales rău); 2. instruit: un copil învățat; 3. erudit: om învățat. ║ m. om învățat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învățát, -ă adj. Instruit: elevĭ bine învățațĭ. Dresat: cîne învățat. Deprins: așa e el învățat: să bea cafea după prînz. Savant, erudit. Subst. Un învățat, un erudit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învățat2 (persoană) s. m., pl. învățați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*învățat1 s. m., pl. învățați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învățat adj. m., pl. învățați; f. sg. învățată, pl. învățate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVĂȚAT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor, (fig.) luminat. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. v. cult. 4. adj. v. memorizat. 5. adj. dresat. (Animal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂȚAT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. citit, cult, cultivat, educat, instruit, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Un tînăr ~.) 4. adj. memorat, memorizat. (Poezie ~.) 5. adj. dresat. (Animal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Învățat ≠ incult, neinstruit, neînvățat, prost
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HOMO DOCTUS IN SE SEMPER DIVITIAS HABET (lat.) omul învățat are totdeauna bogățiile în mintea sa – Fedru, „Fabulae”, 2, 7, 14.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Un sot savant est plus sot qu’un sot ignorant (fr. „Un prost învățat e mai prost decît un prost ignorant”) – Molière, Femeile savante, act. IV, sc. 3. Omul de litere Trisotin (nume compus dinadins din Tri și sot, adică de trei ori prost) susține că ignoranța este pricina neghiobiei. Clitandru îi răspunde: V-ați înșelat, căci lucrul e cunoscut de mult: Un prost savant mai prost e decît un prost incult. Se citează la adresa proștilor îngîmfați, care își dau ifose de savanți, numai pentru că au o diplomă în buzunar. Vezi și: Better a witty fool… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învățat, învățatăadjectiv
-
- A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102. DLRLC
- Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
- Era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
- 1.1. Priceput. DEX '09 DLRLCsinonime: priceput
- 1.2. Care este specializat în cercetări științifice având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: savant
- Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. DLRLC
- Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152. DLRLC
-
-
- 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. DEX '09 DLRLC
- Un rol învățat. DLRLC
-
-
- Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. DLRLC
-
- 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. DEX '09 DLRLC
- S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375. DLRLC
- Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
-
etimologie:
- învăța DEX '09 NODEX