11 definiții pentru învălmășit
din care- explicative (10)
- morfologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășat, -ă adj.] – V. învălmăși.
ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășat, -ă adj.] – V. învălmăși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învălmășit1 sn [At: DAms / V: ~șat / Pl: ~uri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Învălmășire (2). 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălmășit2, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 132/30 / V: (rar) ~șat / E: învălmăși] 1 Amestecat de-a valma Si: îngrămădit, răscolit. 2 Aruncat în dezordine. 3 (Fig; d. oameni) Zăpăcit. 4 (Fig; d. oameni) Dezorientat. 5 (Fig; d. situații, probleme) Confuz. 6 (D. o persoană) Pierdut în mulțime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășat, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășit, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1] modificată
- În original, probabil incorect: Variante: valmășit, -ă. — cata
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învălmășat1 sn vz învălmășit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălmășat2, ~ă a vz învălmășit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂLMĂȘIT, -Ă adj. v. învălmășit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învălmășit adj. m., pl. învălmășiți; f. sg. învălmășită, pl. învălmășite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învălmășit, învălmășităadjectiv
- 1. Aruncat de-a valma, în dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbulzit îngrămădit
- Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. DLRLC
- La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. DLRLC
- 1.1. Despre obiecte: dezordonat, răvășit. DLRLCsinonime: dezordonat răvășit
- Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
-
-
- 2. Buimăcit, confuz, dezorientat, tulburat, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. DLRLC
- Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
- Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. DLRLC
- Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
-
etimologie:
- învălmăși DEX '09 DEX '98