ĂSTĂLALT, ASTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Ăst + alalt (= ălalalt).

ĂSTĂLALT, ASTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Ăst + alalt (= ălalalt).

ĂSTĂLALT, ASTALALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. (În opoziție cu celălalt) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Ea sta pe astălaltă parte a pîrăului. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl. ăstorlalți, ăstorlalte.

ĂSTĂLALT, ASTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Din ăst + alalt (= ălalalt).

ăstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ăstuilalt, pl. ăștilalți, g.-d. ăstorlalți; f. astălaltă, g.-d. ăsteilalte, pl. astelalte, g.-d. ăstorlalte

ăstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ăstuilalt, pl. ăștialalți, g.-d. ăstorlalți; f. ăstălaltă, g.-d. ăsteilalte, pl. astelalte, g.-d. ăstorlalte

ăstălalt/ăstalalt pr. m., adj. m., g.-d. ăstuilalt, pl. ăștilalți/ăștialalți (sil. -tia/-ti-a-), g.-d. ăstorlalți; f. sg. astălaltă, g.-d. ăsteilalte/asteilalte, pl. astelalte, g.-d. ăstorlalte

ăstălalt

ĂSTĂLALT pron., adj. v. cestălalt.

ăstălalt pron., adj. v. CESTĂLALT.