5 definiții pentru șănțuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șănțuc sn [At: SCRIBAN, D. 1276 / V: (reg) ~țug / Pl: ~uce / E: șanț1 + -uc] 1-8 (Pop; șhp) Șănțuleț (1-8).
șănțug sn vz șănțuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șănțișór n., pl. oare, șănțuc n., pl. e, și șănțuléț n., pl. e (d. șanț). Șanț mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘĂNȚUC s. v. șănțișor, șănțuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șănțuc s. v. ȘĂNȚIȘOR. ȘĂNȚULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: șănțuc
șănțuc
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șănțug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)