15 definiții pentru școlăriță
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.
ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
școlăriță2 sf [At: ALR I, 1509/571 / Pl: ~țe / E: ns cf școleriu1] (Reg) Învățătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
școlăriță1 sf [At: MN (1836), 79/46 / V: (înv) sc~, scoler~, sholer~, ~Iar~, (reg) ~Ier~ / Pl: ~țe / E: școlar + -iță] Elevă a unei școli (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli elementare sau medii. Tu luai note ca o școlăriță cuminte. BARANGA, I. 172. Un pîlc de școlărițe ilumină sala. GALACTION, O. I 57. Cea dinții școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCOLĂRIȚĂ ~e f. Fată care învață într-o școală; elevă. /școlar + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scolăriță sf vz școlăriță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scoleriță sf vz școlăriță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
școlariță sf vz școlăriță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
școleriță sf vz școlăriță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘCOLĂRIȚĂ s. elevă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCOLĂRIȚĂ s. elevă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
școlăriță, școlărițe, s.f. (reg.) învățătoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
școlăriță, școlărițesubstantiv feminin
- sinonime: elev
- Tu luai note ca o școlăriță cuminte. BARANGA, I. 172. DLRLC
- Un pîlc de școlărițe ilumină sala. GALACTION, O. I 57. DLRLC
- Cea dinții școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
-
etimologie:
- Școlar + -iță. DEX '09 DEX '98