ȘERVET, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc., folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.

șervet sn [At: CANTEMIR, HR. 187 / V: (înv) se~ (A: nct / Pl: ~uri), (reg) șărbăt, șărvăt, șărvât, ~vit, șter~ (A: nct) / A și: șer~ / Pl: ~e / E: ns cf pn serweta, fr serviette] 1 Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză (de in, de bumbac etc.), special confecționată, întrebuințată la masă pentru ștersul gurii și al mâinilor Si: (înv) servietă. 2 (Îs) ~ de hârtie Șervețel (5). 3 (Pop) Bucată dreptunghiulară de țesătură (de in, bumbac, borangic etc.), adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită mai ales la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) Si: prosop, (pop) ștergar (1), (reg) mânăștergură, peșchii; ștergător (1), ștergură¹ (1). 4 (Iuz; arg) Bancnotă de 500 de lei, cu circulație pe teritoriul țării noastre, în prima jumătate a sec. XX. 5 (Reg) Năframă. 6 (Reg; pan) Pată albă pe botul calului.

ȘERVET, șervete, s. n. 1. Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. întrebuințată la masă pentru ștersul gurii. ♦ P. ext. Bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc. 2. (Pop.) Prosop, ștergar. – Cf. fr. serviette.

ȘERVET, șervete, s. n. Țesătură pătrată de in, de bumbac etc., întrebuințată la masă pentru ștersul gurii; (regional) prosop. S-a legat la cap cu șervet ud. STANCU, D. 135. Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul și veneau în casa lui cu sfială... mîncau cu stîngăcie și se ștergeau mereu cu șervetul la gură. PAS, Z. I 175. Pe la ferestre... – atîrnă... șervete sau prosoape. PAMFILE, I. C. 282.

ȘERVET s. n. bucată de pânză sau de hârtie subțire, la masă, pentru șters gura și mâinile. (după fr. serviette)

ȘERVET ~e n. Obiect confecționat dintr-o bucată de pânză (ornamentată), folosit pentru șters (mâinile, fața, vesela etc.); ștergar; prosop. /cf. fr. serviette

șervet n. 1. ștergar de masă: 2. broboadă țărănească (= fr. serviette).

*șervét n., pl. e (indirect d. fr. serviette, de unde și it. salvietta, ngr. serviéta, alb. šervetă, sîrb. rus. salfétka. V. servietă). Ștergar de buze la masă (maĭ vechĭ peșchir). – În Ban. (după sîrb. salvét, pl. urĭ și e; în Mold. șérvet, pl. e.

șărbăt sn vz șervet

șărvăt sn vz șervet

șărvât sn vz șervet

șervit sn vz șervet

ștervet sn vz șervet

șervet s. n., pl. șervete

șervet s. n., pl. șervete

șervet s. n., pl. șervete

șervet

șervet, -te.

ȘERVET s. v. maramă, năframă.

ȘERVET s. 1. (Transilv. și Ban.) salvetă. (~ de masă.) 2. v. prosop.

șervet s. v. MARAMĂ. NĂFRAMĂ.

ȘERVET s. 1. (Transilv. și Ban.) salvetă. (~ de masă.) 2. prosop, ștergar, (înv. și reg.) mînăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) stergător. (Se spală și se șterge cu ~.)