ȘEZUT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în tipul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea.

șezut sn [At: (a. 1581) L. ROM. 1965, 448 / V: (reg) (1) ~ă sf (Pl: ~e) / Pl: ~uri / E: ședea, (14) cdp lat sedes] 1 Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii (1) Si: (fam) dos (8), fund (1), popou, (fam; euf) pardon, (pop) cur (1), moalele spetelor. 2 (Pfm; îlav) Pe ~e În poziția cuiva care este așezat. 3 (Prc) Anus. 4 (Pan) Partea posterioară a patrupedelor, corespunzătoare șezutului (1). 5 (Reg) Parte a scaunului, a băncii etc. pe care se stă. 6-9 Ședere (1-2, 5, 9). 10 (Înv) Locuință. 11 (Înv; urmat de determinări în G) Loc ocupat de ceva. 12 (Mun; înv; îs) ~ul satului Vatra satului. 13 (Mun; îs) Șăzut de casă Teren destinat construirii unei case. 14 (Îvr) Focar (al unei boli, al unui eveniment etc.).

ȘEZUT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea; ședere. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea.

ȘEZUT, șezuturi, s. n. 1. Partea inferioară a corpului, pe care se sprijină omul atunci cînd stă jos; dos. Adam își suci șezutul. DUMITRIU, P. F. 7. Lovitura lui e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pînă-n șezut. DELAVRANCEA, O. II 155. ♦ Anus. Se introduce pe șezutul copilului nițel săpun de casă. ȘEZ. IV 22. 2. (Învechit) Locuință, domiciliu. Amîndoi cu șezutul și cu avutul în Focșani. ALECSANDRI, T. 400.

ȘEZUT ~uri n. 1) v. A ȘEDEA 2) Extremitatea dorsală a corpului pe care se șade; dos; fund. /v. a ședea

șezut n. partea de dinapoi a corpului pe care se șade.

șezút n., pl. urĭ (d. șed). Euf. Partea din apoĭ a trupuluĭ, partea pe care șezĭ. V. cur 1.

șezută² sf vz șezut

șezut² (parte a corpului) s. n., pl. șezuturi

șezut¹ (faptul de a ședea) s. n.

șezut¹ (faptul de a ședea) s. n.

șezut² (parte a corpului) s. n., pl. șezuturi

șezut s. n., (anat.) pl. șezuturi

ȘEZUT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.

ȘEZUT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.

ȘEZUT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.

șezut s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ.

șezut, șezuturi s. n. fese