ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

șmotru sn [At: DOC. EC. 530 / V: (înv) sm~ / Pl: ~ri / E: rs смотр] 1 (Înv) Trecere în revistă a unităților militare Si: inspecție, (înv) șmotrire (1). 2 (Reg) Instrucție militară Si: (reg) șmotrire (2). 3 (Mol; pex; fam) Instruire (severă) Si: (reg) șmotrire (3). 4 (Mol; fam) Mustrare. 5 (Mol; fam) Bătaie (1).

ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smotru s. n.

ȘMOTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr

șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.

smotru sn vz șmotru

SMOTRU s. n. v. șmotru.

smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].

șmotru (fam.) (desp. șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri

șmotru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri

șmotru s. n. (sil. -tru), art. șmotrul; pl. șmotruri

smotru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.

șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.

clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.

ȘMOTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

șmótru, șmotruri, s.n. Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA).

șmotru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).