ȘOPÂRLIȚĂ, șopărlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, folosite în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.

șopârliță sf [At: BARONZI, L. 145 / Pl: -țe / E: șopârlă + -iță] 1-14 (Zlg; șhp) Șopârlă (1-7) (mică) Si: (reg) șopârcuță (1-14), șopărleață (1-14). 15 (Pop) Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu flori albastre sau roșiatice, folosită în medicină {Veronica latifolia). 16 (Bot; pop) Bobornic (Veronica chamaedrys). 17 (Bot; pop) Iarba-șarpelui (Veronica teucrium). 18 (Pop) Plantă erbacee cu flori albăstrii, rar, albe sau trandafirii, dispuse în ciorchine, folosită în medicină (Veronica Bachofeni). 19 (Bot; pop) Buruiană-mare (Veronica longifolia). 20 (Pop) Planta Veronica prostrata. 21 (Pop) Planta Veronica serpyllifolia. 22 (Reg) Planta Veronica baumgartenii. 23 (Bot; pop) Șopârlaiță (4) (Prunella vulgaris). 24 (Bot; pop; șîc ~ – albă) Șopârlaiță (7) (Parnassia palustris). 25 (Bot; pop) Șerpariță (1) (Polygala vulgaris). 26 (Bot; pop) Iarbă-lăptoasă (Polygala major). 27 (Bot; pop) Amăreală (Polygala comosa).

ȘOPÂRLIȚĂ, șopârlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.

ȘOPÂRLIȚĂ ~e f. (diminutiv de la șopârlă) Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze ovale și cu flori albastre, dispuse în ciorchine. /șopârlă + suf. ~iță

ȘOPÎRLIȚĂ, șopîrlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopîrlă. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica chamaedrys).

șopârliță s. f., g.-d. art. șopârliței; pl. șopârlițe

șopârliță s. f., g.-d. art. șopârliței; pl. șopârlițe

șopârliță s. f., g.-d. art. șopârliței; pl. șopârlițe

ȘOPÂRLIȚĂ s. v. amăreală, iarba-șarpelui.

ȘOPÂRLIȚĂ s. (BOT.) 1. (Veronica chamaedrys) (reg.) sămcuță. 2. (Veronica beccabunga) bobornic, (reg.) pribolnic. 3. (Parnassia palustris) șopârlaiță, șopârlică, (rar) parnasie, (reg.) plescaiță, șopârlariță. 4. (Prunella vulgaris) șopârlaiță, busuioc-de-câmp, busuioc-roșu, busuioc-sălbatic, (reg.) șopârlariță, iarbă-neagră.

ȘOPÎRLIȚĂ s. (BOT.) 1. (Veronica chamaedrys) (reg.) sămcuță. 2. (Veronica beccabunga) bobornic, (reg.) pribolnic. 3. (Parnassia palustris) șopîrlaiță, șopîrlică, (rar) parnasie, (reg.) plescaiță, șopîrlariță. 4. (Prunella vulgaris) șopîrlaiță, busuioc-de-cîmp, busuioc-roșu, busuioc-sălbatic, (reg.) șopîrlariță, iarbă-neagră.

șopîrliță s. v. AMĂREALĂ. IARBA-ȘARPELUI.

șopârliță, șopârlițe, (șopârlăriță), s.f. – 1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omul are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea, 1924, II: 379); „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea, 1924: 381). 2. (bot.) Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă (cf. alb. shapi) + suf. -iță (DEX, MDA).

șopârliță, -e, (șopârlaiță), s.f. – 1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omu are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea 1924 II: 379); „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea 1924: 381). 2. Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă (termen autohton, cf. alb. shapi) + -iță.

PARNASSIA L., PARNASIA, ȘOPÎRLIȚĂ ALBĂ, fam. Saxifragaceae. Gen originar din regiuni răcoroase ale emisferei nordice, 44 specii, erbacee, perene, cu frunze ovate sau oblonge, pețiolate. Flori (5 sepale îndepărtate mai lungi decît sepalele, 5 stamine fertile, deseori alternînd cu 5 staminodii situate în fața petalelor) solitare, terminale, mari, pe un peduncul cu o frunză.

VERONICA L., ȘOPÎRLIȚĂ, VERONICA, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale globului, peste 200 specii, anuale, vivace, erbacee sau lemnoase. Frunze opuse, rar în verticil sau alterne, uneori grupate la baza tulpinii, formînd rozete. Flori albastre, albe, purpur, roșii cu dungi (caliciul cu 4-5 lacinii, rar 3, 2 stamine intercalate pe buza superioară, corolă rotundă, patentă, bilabiată, buza inferioară mai mică, cu tubul cilindric), dispuse la vîrful ramurilor, pînă la 0,40 m lungime, sau în axa frunzei, cu bractee, în spice sau raceme. Fruct, capsulă.

șopârlița s. glum. (în anii dictaturii ceaușiste) Radio Europa Liberă.