19 definiții pentru știucă
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTIUCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață (Esox lucius). Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., sb. štuka.
știucă2 sf [At: BUL. FIL. IX, 99 / Pl: ~iuci / E: ger Stuka] (Pop) Avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știucă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 20 / V: (îrg) ștu~ / Pl: ~iuci, (rar) ~iuce / E: bg щука, srb štuka] 1 Pește răpitor de apă dulce, cu corpul alungit și turtit lateral, cu botul în forma unui cioc de rață și cu gura mare, cu numeroși dinți (Esox lucius). 2 (Pop; îlav) Când o cânta ~ca în baltă Niciodată. 3 (Olt; d. cai; îe) A se face ~ A slăbi din cauza lipsei de hrană. 4 (Îc) ~-de-mare Pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui (2), cu spinarea verzuie și partea ventrală albă și cu botul de forma unui cioc lung (Belone belone). 5 (Fam; fig; gmț) Pantof cu vârful asemănător unui bot de știucă1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIUCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTIUCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, de culoare cenușiu-verzuie pe spate și alb-gălbuie pe burtă, cu gura mare, înarmată cu o mulțime de dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață (Esox lucius). Cu mari jertfe, am izbutit să-mi înjgheb o undiță pentru știucă. SADOVEANU, Î. A. 17. Te poftesc să mănînci cu mine, căci nici eu n-am mîncat. Am ciorbă de știucă și o mămăligă aproape întreagă. GALACTION, O. I 47. La marginea unui eleșteu o știucă se zbătea de moarte pe uscat. ISPIRESCU, L. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știucă s. f. (lb. vorbită) ♦ 1. Pantofi cu vârful foarte ascuțit ◊ „Sandu a fost sfătuit de croitor să-și comande la prietenul de vis-à-vis [...] și o pereche de știuci.” Sc. 7 I 61 p. 2. ♦ 2. Șofer care efectuează, ilegal, curse de taximetru cu mașina proprie ◊ „Ica a venit de la Gară cu o știucă.” (prin asemănare cu știuca, tip de pește prădător; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 394)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTIUCĂ ~ci f. Pește dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemănător unui cioc de rață și cu gură largă. ◊ ~-de-mare pește marin de talie medie, cu botul în forma unui cioc de barză, având corp cilindric de culoare verzuie pe spate și albă pe burta; zărgan. [G.-D. știucii] /<bulg., sb. štuka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
știucă f. pește foarte lacom de ape dulci, cu carnea albă și tare, cu capul turtit și dinții ascuțiți (Esox lucius). [Bulg. ȘTIUKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștĭucă (est) și ștúcă (vest) f., pl. ĭ (bg. sîrb. štuka, rus. ščúka; ung. csuka). Un pește de apă dulce foarte lacom, cu capu lung și turtit, cu dințiĭ ascuțiți și carnea albă și plină de oase (esox lucius). P. ceĭlalți peștĭ, e ceĭa ce e lupu p. oĭ. În pĭață se vinde ĭeftin și-l cumpără mult Jidaniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștucă sf vz știucă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștúcă, V. ștĭucă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
știucă s. f., g.-d. art. știucii; pl. știuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
știucă s. f., g.-d. art. știucii; pl. știuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
știucă s. f., g.-d. art. știucii; pl. știuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
știucă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTIUCĂ s. (IHT.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-bălții, (reg.) mârliță. 2. știucă-de-mare (Belone belone euxini) = zărgan, (reg.) țipar-de-mare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTIUCĂ s. (IHT.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-bălții, (reg.) mîrliță. 2. știucă-de-mare (Belone belone euxini) = zărgan, (reg.) țipar-de-mare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
știucă (-ci), s. f. – 1. Pește răpitor (Esox lucius). – 2. (Arg.) Pantof. Sl., cf. bg., rus. štuka (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 394).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
știucă, știuci, s.f. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
știucă, știucisubstantiv feminin
- 1. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață (Esox lucius). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lupul-bălții mârliță diminutive: știuculiță
- Cu mari jertfe, am izbutit să-mi înjgheb o undiță pentru știucă. SADOVEANU, Î. A. 17. DLRLC
- Te poftesc să mănînci cu mine, căci nici eu n-am mîncat. Am ciorbă de știucă și o mămăligă aproape întreagă. GALACTION, O. I 47. DLRLC
- La marginea unui eleșteu o știucă se zbătea de moarte pe uscat. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
- Când o cânta știuca în baltă = niciodată. DEXI DLRLCsinonime: niciodată
-
etimologie:
- štuka DEX '09 DEX '98